Prima data cand am inceput sa scriu un jurnal aveam 10 ani si mi-era frica ca o sa mor, iar cei care vor vorbi despre mine, vor povesti povestea vietii mele distorsionat. Asa, in jurnal, le lasam fiecare intamplare pentru a fi povestita intocmai. De atunci tot scriu. Intamplari, vorbe, cuvinte. Multe cuvinte. Despre mine. Uneori despre altii. Dar tot cuvinte. Ce este ciudat, desi acum imi profesez povestile si cuvintele in public, pe marginea biroului am inca un jurnal in care scriu, cu stilou, cu cerneala, mereu tot mai multe cuvinte.