Trebuie ca fac progrese

Posted on | February 4, 2010 | 1 Comment

Ma amuz de ceva vreme pe seama mea. “Uniforma” mea de iarna este compusa dintr-o pereche de cizme roz de cauciuc cu buline colorate si o haina galbena care ma face sa arat ca Big Bird din Sesame Street. In dimineata asta, in drum spre muzeu, mi-am dat seama ca, printre sutele de oameni din jurul meu, imbracati in gri, negru si maro, eu cu rozul meu de bomboana fondanta si galbenul violent trebuie sa fiu tare anacronica.

Azi am facut ceva ce nu am mai apucat sa fac de ceva vreme – sa intru intr-o librarie, sa ma plimb in voie, sa rasfoiesc orice carte, oricat de frivola. Am contemplat chiar sa imi cumpar cartea “Cum sa fii fotomodel” (sau ceva de genul asta), doar pentru ca era 5 lei. Pana la urma am gasit un volum de Boia la acelasi pret. Mi s-au parut cei mai bine cheltuiti 5 lei din ultima vreme

Nu am mai citit de ceva vreme o carte care sa ma faca sa nu vreau sa o las din mana. Azi, in librarie, m-am oprit in fata “Citind Lolita in Teheran” de Azar Nafisi. Cand am pus mana pe carte, am simtit ca ne cautam reciproc de ceva timp. De abia asteptam sa ajung acasa sa incep sa o citesc. Spre rusinea mea, la un moment dat, citind-o, am adormit cu ea in mana. Dau vina pe faptul ca am petrecut ultimele doua zile plangand. Dar azi n-am plans, trebuie ca fac progrese.

Ar trebui sa fac progrese si cu documentarea pentru cursuri. Cursul de machiaj imi da batai de cap. Nu stiu de unde sa apuc taurul de coarne. Sau nu neaparat ca nu stiu de unde sa apuc taurul de coarne, de organizat cursul il am deja organizat, daca ar fi sa ma intrebi acum ce o sa predau, stiu exact, doar ca … Doar ca nu am destula incredere ca pot sa fac asta, ca pot sa fac cursul asta la nivelul pe care mi-l doresc eu.

Ma amuzam din nou pe seama mea in seara asta cu tata in masina. Cine ar fi crezut in 2000 ca imi va folosi vreodata cursul de makeup artist pe care ma apucasem atunci sa il fac. Pana la urma chestia asta cu fardatul tot un fel de pictat e. Si de jucat cu culorile si cu diferite cutii si cutiute cu vopseluri, ma joc de o viata intreaga.

Ma duc sa citesc. In miezul patului meu, fix in miezul lui. Lucrul asta, daca imi aduc aminte bine, l-am invatat de la Alina, sa dormi fix in mijlocul patului tau, sa te bucuri de tot spatiul, sa nu te chircesti intr-o margine de pat. esti singur, pune stapanire pe tot patul. It’s yours to take.

P.S. – Ador chestia cu wireless-ul. Internet fix in miezul patului.

Comments