Obsesie

Posted on | February 15, 2010 | 5 Comments

Trebuie sa inceteze. Obsesia asta…Obsesiile astea, toate, trebuie sa inceteze. Si imi tot repet, obsesiv, cum altcumva, “trebuie sa inceteze, sa inceteze”.

Imi dau seama ca sunt inca incapabila sa accept ca ele ma domina pe mine, ca fiecare actiune, fiecare gand imi sunt dictate de aceste obsesii care imi suiera venin in urechi.

Obsesia asta de a sti mereu chiar si cand nu pot sti, obsesia de a-mi verifica e-mailul din secunda in secunda poate, poate, obsesia de a fi altfel de cum sunt, obsesia de a verifica ce face, a mai scris, nu a mai scris, obsesia de a sti daca celalalt citeste ce scriu, obsesia de a ma apara, de a nu fi parasita, obsesia tuturor fricilor mele. . .
Obsesia de a fi mai buna decat cealalta femeie, mereu cealalta femeie. Chiar si atunci cand nu exista, “cealalta femeie” e mereu in mintea mea, mereu o alta…mai frumoasa, mai slaba, mai desteapta, mai blanda, mai draguta, mai buna. Mereu e ea, e cealalta.

Fiecare obsesie, oricat de mica, te mananca, te roade pe dinauntru, ca o dependenta te conduce, te stapaneste, te chinuie, iar tu te lasi prada…un drog…si obsesia se hraneste cu slabiciunea ta. Ii dai mai mult. Si vrea mereu mai mult. Obsesia asta sa te iubeasca numai pe tine. Doar pe tine.

Incapabila sa accept ca obsesiile au devenit “eu”. . . ma refugiez in logica, in cuvinte, in carti, acolo unde inca mai inteleg ce se intampla.
Deschid dictionarul . . . obsesia. . . tulburare a vointei care se manifesta prin idei fixe, prin dorinta irezistibila de a face un act determinat, bolnavul fiind constient de caracterul anormal al acțtunilor sale; imagine sau idee inadecvata care revine neincetat in campul constiintei staruitor si anormal; preocupare chinuitoare.

Cum? Sunt bolnava? Da, sunt bolnava! Si nu mai vreau sa fiu asa. Nu mai vreau! Chinuitoare ganduri de “ce” si “cum” si “cand” si “de ce oare”. Obsesie, neincetata obsesie, chinuitoare obsesie, staruitoare obsesie.
Nu mai vreau sa fiu asa!

Din noaptea asta, chiar daca ele nu vor,  renunt la obsesii. La obsesiile astea cel putin. Astept sevrajul, durerea, nevoia aceea de a le hrani din nou, de a face ceva, over and over again, ca sa ma lupt. Sa ma lupt cu ele.

Din noaptea asta ca sa nu raman chiar singura, inlocuiesc obsesiile astea inainte sa le dau la gunoi. Si cautandu-ma pe mine asa cum eram odata, inainte de T si I si A si toate celelalte litere din alfabet, o sa redevin obsesia mea.

Comments