Uneori
Posted on | February 21, 2010 | 2 Comments
Uneori ajutorul vine de unde nici nu te astepti. Uneori gasesti motivele sa mergi mai departe mai repede decat ai crezut. Cuvintele cuiva in miez de noapte, o incurajare, mai multe adevaruri, realizarea ca tot ceea ce credeai este adevarat, iar tu nu esti nebuna.
Uneori cei de care iti este frica poarta cu ei daruri pretioase, darul libertatii.
Cand a plecat Mihai (de fapt nu il cheama Mihai, dar mi-a dat telefon sa imi spuna ca “i-am folosit numele”), am ascuns scrisorile pe care i le scrisesem. Nu voiam sa le aiba, nu voiam sa aiba nimic din ceea ce era sufletul meu. Am sters toate pozele mele de pe laptopul lui, am pastrat toate cuvintele mele ascunse sub niste cutii in dulap. In naivitatea mea credeam ca o sa isi aduca aminte de ele. Nu cred ca a observat nici macar acum ca nu le mai are. Nu cred ca a contat. Cred ca nici nu isi mai aminteste ca i-am scris vreodata.
I-am pus in bagaje lantul pe care mi-l facuse cadou de ziua mea, un delfinĀ in salt. Nu-l voiam. Nu-l voiam la gatul meu sa imi aduca aminte de el, de noi, de tot ce nu a fost, de toata neimplinirea. Mi l-a adus cateva zile mai tarziu inapoi, ca l-a cumparat pentru mine si sa-l tin.
Ma uitam aseara la el si mi-am dat seama ca nu o sa il mai port niciodata. M-am gandit sa-l arunc in Dambovita, sa ma eliberez de ultimul lucru care ma leaga de el, dar mi-a fost mila de munca pusa in acel medalion. Odata, demult, am mai aruncat ceva intr-o apa curgatoare ca sa ma eliberez de fantoma altui trecut, un tricou de-al lui C. pe care l-am aruncat in Dunare la Viena.
In seara asta am scos cele cateva scrisori pe care le ascunsesem. Le-am luat pe rand si le-am recitit. Si nu am plans cum as fi facut altadata. M-am uitat la acele cuvinte si mi-am dat seama cat de naiva am fost in suferinta mea, cum m-am agat de cate cineva care nu avea cum sa ma inteleaga sau sa ma iubeasca vreodata doar ca sa uit de Iulian, sa uit de copil, sa uit de toate.
In seara asta am citit pentru ultima data acele scrisori, le-am pus pe toate intr-un plic si le-am dat foc in baie deasupra toaletei. Mi-am exorcizat demonii relatiei asteia, am respirat usurata aerul plin de fire lungi de hartie neagra arsa.
Uneori tot ce iti trebuie este un pic de incredere in tine, oglinda cuvintelor altora ca sa iti arate cat de puternica esti si un chibrit. Si de un pic de spirt to speed things up. (cam miroase a ars acum in casa
si a iepure parlit
)
Uneori lucrurile sunt mai simple decat par, eu nu atat de singura pe cat cred, iar adevarul mai eliberator decat o minciuna frumoasa.
Comments
2 Responses to “Uneori”
Leave a Reply



February 22nd, 2010 @ 3:32 pm
tu macar le-ai ars toate in acelasi plic. eu am rupt 21 de scrisori una cate una atat de marunt incat nu se vedea cu ce culoare am scris
e racoritor.
felicitari! it takes guts.
February 22nd, 2010 @ 5:41 pm
@ Lore: E racoritor intr-adevar. Te pup si te strang in brate tare, tare?
Ai primit mailurile mele? Ti le-am trimis pe gmail.