Barbatii din viata mea sunt ca niste animale gregare
Posted on | February 23, 2010 | 1 Comment
Barbatii din viata mea sunt ca niste animale gregare. Simt mirosuri, isi marcheaza teritoriul, se culca cu tine si pleaca.
Barbatii din viata mea sunt niste animale gregare. Miros de la departare de cate ori imi e bine, de cate ori indraznesc sa nu ma mai gandesc la ei, de cate ori merg mai departe si se intorc sa arunce cu noroi.
Barbatii din viata mea sunt ca niste animale gregare de care adesea mi-e frica, mi-e frica si mie exact ca unui animal, un animal ranit.
Aleg sa se intoarca, sa se plimbe din nou pe teritoriul odata al lor, sa te chinuie, sa iti spuna, sa iti ia, sa se disculpe, sa te acuze. Sa fie asa cum ti s-a spus ca o sa fie. Si sa ii cheme “Mihai”.
Comments
One Response to “Barbatii din viata mea sunt ca niste animale gregare”
Leave a Reply


February 27th, 2010 @ 10:07 pm
E destul de greu să “miroşi” un teritoriu de pe care să ştii că nu vei mai simţi nevoia să pleci aşa curînd. Se cer în dotare şi alte simţuri decît cel olfactiv. Cum majoritatea bărbaţilor nu sunt dotaţi cu acele alte simţuri, marchează teritorii la nimereală pînă dă de ăla unde vrea să rămînă.
Reîntoarcerea? Cred că e un fel de checkout. Să vadă dacă s-a mai adăugat vreun miros îmbietor ori dacă ocupanta lui încă îşi mai linge rănile