Dulcea oboseala

Posted on | February 24, 2010 | 2 Comments

Incerc sa fur cate un pic de somn din fiecare colt al casei. O jumatate de ora pe canapea, cu ochii intredeschisi, cu televizorul in surdina ca sa nu adorm in totalitate, alinand un pic din oboseala.
De dimineata, sub dus, 15 minute cu ochii inchisi, lasandu-mi fiecare muschi sa se relaxeze in aburii fierbinti.
Noaptea, in fata calculatorului, cu capul lasat pe birou, un pic, doar un pic, cat sa pacalesc somnul.
Dulcea oboseala a zilelor acestea cand in sfarsit pare ca mi-am gasit drumul…drumul spre casa, drumul spre mine, drumul spre “mai-fericire”.

Mi-au luat 28 de ani sa incep sa invat sa ma pun pe mine pe primul loc, sa am incredere in mine ca pot face tot ceea ce imi doresc sa fac, sa ma pierd in ceea ce fac cu orele, cu zilele si sa ma regasesc mai fericita.

Dulcea oboseala a acestor zile ma invaluie, orele fug din ce in ce mai repede, ma intrec cu timpul si de abia astept sa vina maine, apoi urmatorul maine.

Comments