Am timp sa fiu fericita

Posted on | March 8, 2010 | 4 Comments

Ridicandu-ma de la calculator (in fata caruia mi-am petrecut toata saptamana trecuta), intru in bucatarie si trec mai intai pe langa vaza cu cu 11 trandafiri, mici, visnii, roz pal, albi, galbeni, banan. Imi aduc aminte de copilarie, de dulceata de nuci verzi si de trandafirii din curtea bunicului meu. Iau vaza si o pun langa calculator, sa-i privesc in noaptea asta in timp ce scriu si sa fiu fericita.

Mai incolo trec pe langa chiuveta, cateva farfurii si o cana parasite vraf, una peste alta. Nu imi aduc aminte cand a fost ultima oara cand am fost intr-atat de ocupata incat sa nu am timp sa spal vase. Zic, “lasa, le spal maine” si imi mai fac un nes cu lapte.

Ultima data cand uitam sa dorm zile la rand si haosul era la mine intocmai ca la el acasa, a fost acum 10 ani, in America, in prag de examene. Ma trezeam doar cu gandul sa mananc si sa citesc. Somnul avea 3 ore alocate, contorizate bine pe ceas, iar cea mai mare placere era sa ma trezesc la 6, sa alerg pana la izvoarele termale, dintr-o vale pe propietatea scolii, sa ma dezbrac in costum de baie si sa ma afund in apa fierbinte de peste 37 de grade, ca mai apoi sa ies in picioarele goale, tot corpul aburindu-mi si sa topai ca o posedata prin zapada de abia cazuta.
Mic dejun, clatite cu sirop de artar si iaurt de fructe, cursuri, pizza, carti, citit, carti, invatat, carti, formule, analize, rapoarte, eseuri, atelierul de arta, pregatirea expozitiei, 3 ore de somn, maxim 4 (daca eram cuminte). Punct si dimineata de la capat.

Eram o adolescenta dubioasa, cu nasul in carti, faceam petreceri cu ceai si jeleuri in loc de alcool, familia mea erau Quan, Inna si Sara, purtam niste ochelari caraghiosi si eram cam uratica, dar eram fericita.

Imi dau seama ca mi-au trebiuit 10 ani sa fiu fericita din nou.

Timpul s-a coagulat si parca imi dispare printre degete. Intre o prezentare, un curs si muzeu, nu mai ramane timp pentru nimic altceva. Ma trezesc, scriu, citesc, plec la cursuri, ajung acasa, scriu, citesc, nu vreau sa dorm pentru ca pierd timp.
Imi tot promit ca o sa ma trezesc in fiecare dimineata cu o ora mai devreme si ca o sa lucrez pentru expozitia pe care o am in minte. Nu am reusit inca.

Ma asteapta o traducere, inca vreo 4 cursuri de scris, o fisa pentru muzeu, un vraf de carti de citit, cateva zeci de filme de vazut, o curte  de curatat si copaci de taiat, niste ciuperci de pus la cuptor si un cos care imi iese mereu in acelasi loc pe obrazul drept si ma terorizeaza. Pentru toate astea inca nu am timp.
Dar am timp sa fiu fericita.

Recuperez treptat tot anul trecut, tot ceea ce am pierdut pe drum, chiar si lucruri pe care nu le-am avut.
Ma mai intristeaza inca oamenii care ziceau ca sunt alaturi de mine, dar care nu au stiut sa ma inteleaga, care ar fi trebuit sa ma sustina acum cand sunt in cursa asta cu mine insami sa imi pun viata din nou cap la cap.
Dar ma fac fericita Madalina care, cu suisurile si coborasurile ei, ma incurajeaza mereu, F. care in noaptea asta a alergat prin zapada sa imi ia un brat de ziare de la metrou, tata care mi-a spus ca nu si-a dat seama decat acum cat de nefericita am fost, si toti cei care au un cuvant frumos sa imi spuna si care stiu sa se bucure de munca mea.

Nighty night.

Comments