There’s a light, a different kinda of light

Posted on | April 22, 2010 | No Comments

Stiu sigur ca nu am mai fost atat de fericita  precum sunt acum de foarte mult timp. Atat de fericita si atat de obosita; dulcea oboseala a lucrurilor pe care iubesti sa le faci, a lucrurilor pe care nu le simti a fi “munca”.

Cluj a fost o experienta uimitoare, o experienta pe care sunt gata sa o repet oricand. Am muncit, dar nu am simtit ca am facut-o, am invatat foarte multe lucruri, am intalnit oameni interesanti si am inceput sa construiesc niste prietenii care cred ca vor dura mult timp de acum incolo si din care voi avea de tras multa seva creativa.

In sfarsit simt ca mi-am gasit locul. Mi-au trebuit aproape 28 de ani de cautari, de infinite schimbari, de lucruri care m-au ranit si de lucruri care m-au ridicat ca sa imi dau seama unde imi este locul si care sunt lucrurile la care ma pricep.

Si, intr-un final, mi-am gasit locul, am gasit lumea de care apartin. Mi-am confirmat ca nu sunt lenesa, ca momentele in care stau sunt doar rastimpul de care am nevoie sa ma odihnesc ca sa o pot lua de la capat. Ca ador sa predau, sa fiu cu oameni si copii carora le pot “traduce” pe limba lor un tablou, o haina, un stil, lucrurile pe care eu le-am invatat cu atata bucurie si aviditate si pe care, acum, ei incep sa le descopere.

Am aflat despre mine, daca inca mai era cazul, ca mai am multa energie in mine si multe lucruri de facut, ca de abia acum au inceput sa fiarba cu furie in mine mii de idei. Mai trebuie doar sa invat sa creez timp pentru ele.

Si am mai aflat ca atunci cand sunt fericita, oricat de obosita as fi si oricine ar privi prin obiectiv, cand ma uit la acele poze, ma vad frumoasa. Chiar daca sunt mai mica de statura si cu ceva kile mai mult decat ar prefera unii sa am. It’s that certain kinda light.

Photo courtesy of Vlad Brateanu feat. Mihai Bumbu.

Comments