Frustrare

Posted on | April 29, 2010 | No Comments

Nu am mai simtit de foarte multa vreme frustrarea. Lucrurile merg bine. La muzeu zilele cand am programe se deruleaza linistite, insorite, facand ceea ce iubesc mai mult, la Fundatie am inceput sa predau din nou, sunt platita ca sa citesc carti, sa scriu si sa predau, se intrevad proiecte noi la orizont, zilele se aglomereaza si nu imi lasa timp sa ma gandesc la lucruri rele sau sa fac scenarii paranoide.
In noptile in care mai sunt inca bantuita de insomnii am invatat sa ignor gandurile, sa ma prefac ca nu sunt acolo, sa le intorc spatele  si sa privesc in gol. Nici macar nu ma obosesc sa ma gandesc la altceva. Pur si simplu am invatat sa NU gandesc.

Henry Visconte - Tango

Nu am mai simtit de foarte multa vreme frustrarea … pana in seara asta, la licitatia Artmark.
Nu pot spune ca sunt o cunoscatoare, un critic bun nici atat, iar gusturile mele adesea sunt considerate indoielnice. Au fost insa cateva tablouri care mi-au placut mult de cand le-am vazut in catalog, o acuarela de Bernea si una de Darascu, un tablou de Visconte, doua acuarele mici de Nelly Stiubei, un Mutzner romantic, un ulei de Ana Ciucurencu.

Mi-a ramas sufletul la una dintre acurarelele lui Nelly Stiubei si la Tango de Henry Visconte. Prima s-a adjudecat pentru 250 de euro, cealalta pentru 1300. In timp ce se licita, tineam degetele incrucisate poate, poate nu le cumpara nimeni.

Nelly Stiubei - Scena de targ

Poate, macar acurela, o iau eu. Fina, simpla.
Am simtit frustrare,  o frustrare plina de furie, vazand tabloul dupa tablou luat, dandu-mi seama ca nu am banii mei, ca nu imi permit, ca unele dintre tablouri vor ajunge in case unde oamenii nu vor stii cum se le priveasca, poate ochii nu se vor ridica mai nicicand catre ele sa se bucure si sa le iubeasca. Unele dintre ele vor fi doar nume frumoase de agatat in cui.

Si ma gandeam macinata de frustrare. Poate daca lucrurile ar fi mers altfel, daca nu as fi fost atat de nehotarata, daca as fi stiut ce vreau,  daca nu as fi fost asa de lenesa, daca as fi muncit mai mult, daca nu mi se furau lucrurile pe care le aveam, daca…Poate as fi avut mai mult si ar fi fost al meu. Poate as fi putut in seara asta sa iau Tango-ul acasa cu mine. Poate…

Mi-am adus aminte de un episod similar trait pe vremea cand eram la scoala in State. Dirigintele nostru ne-a dus intr-un week-end la mall. Era inainte de nu-stiu-ce Sarbatori. si aveam doar 5 dolari in buzunar. In timp ce ceilalti colegi ai mei faceau cumparaturi in prostie, eu m-am plimbat ore intregi prin magazine fara sa imi permit nimic.
Nu era din cauza ca nu as fi avut bani. Avusesem, dar ii cheltuisem aiurea astfel incat, atunci cand  a venit vremea cumparaturilor in mall, eram leftera. Frustrarea pe care am simtit-o vazandu-mi colegii intorcandu-se la masina cu bratele pline de cadouri pentru ei si cei dragi am simtit-o si in seara asta. Frustrarea de a sti ca ai fi putut, dar nu ai fost destul de intelept sa iti joci cartile cum trebuie. Urasc sentimentul asta. Si urasc ca nu stiu ce sa fac ca sa nu se mai intample. Sau poate stiu, dar sunt incapabila.

Photo credits – Artmark

Comments