A time to

Posted on | June 1, 2010 | No Comments

Incep sa masor timpul altfel, cu alte unitati decat cele de pana acum. Il apreciez altfel, il las sa se scurga alene sau intru in vrie alergand dupa el. Dar oricum l-as masura, curge printre degete.

Stau pe canapea si ma uit la Dana. Si inteleg pentru prima data: E un timp pentru toate. Pentru cele bune si cele rele, pentru lucrurile pe care le iubesti si lucrurile pe care le urasti, pentru renuntare si uitare, pentru plangerea pierderilor si pentru iertare.

Zilele astea am avut mai putin timp. Mai putin pentru mine, mai mult pentru cei din jurul meu. Sa-mi spal pacatele disparitiilor mele. Sa invat cat de frumoase pot fi unele zile, ce fericire se poate scurge din ele, din lucruri simple, din lucruri si de la oameni de la care nu te-ai fi asteptat sa primesti atat. Dintr-un picnic ad-hoc in Cismigiu pe iarba, dintr-un concert si un pinguin isteric, dintr-o ploaite, din cateva bruschette.

Apoi vine un timp pentru renuntare si uitare. Atunci vine furtuna. Si invat sa nu mai astept ceea ce nu voi putea primi niciodata, de la Tudor, de la Iulian, de la L.F., a caror singur pacat este ca nu au vrut sa ma vada asa cum sunt. Asa ca am facut curat. Iar dupa furtuna vine intotdeauna, inevitabil, soarele. Si se reintorc doar cei care invata sa-si ceara iertare. Iar pe acestia stii cum sa-i iubesti. Sincer.

Si e un timp pentru facut nimic. E timpul meu. Sa stau toata ziua in fata calculatorului, sa beau cateva cani de lapte cu nes, chirchita pe scaun, sa imi strang parul in coada si sa port ochelarii pe care evit sa-i port de fata cu ceilalti, sa scriu pe blog, sa fiu “the queen of google search” (:-) pentru cunoscatori), sa folosesc tv-ul pe post de radio si sa ascult stiri in loc sa le vad, sa “bananai” prin casa si sa ma intind ca mata pe asternuturi curate si reci.

Pentru ca maine va fi timpul sa fiu serioasa.

Comments