Damaged goods

Posted on | June 13, 2010 | No Comments

In ceea ce a fost un moment de furie sau de razbunare surda ori un moment de adevar, I. mi-a spus ca nimeni nu o sa ma mai vrea dupa tot ceea ce s-a intamplat intre noi pentru ca acum sunt damaged goods.

Indiferent daca a fost doar dorinta de a ma rani (poate doar pentru ca suferea si el) sau un moment de luciditate in care a privit viitorul mai clar decat as fi putut eu sa il vad, I. a avut dreptate. Iar motivele, mecanica acestei constatari a lui nici nu mai conteaza. Importanta este realizarea ca, asa cum mi-a prezis, dupa toate minciunile dintre noi, dupa tot ceea ce a fost furat si sacrificat, am sfarsit prin a fi damaged goods.
Iar in toate chiar si o urma de ironie – nici nu aveam cum sa raman altfel, altfel decat “damaged“. Pentru ca, odata cu toate minciunile si prefecatoria, ramane teama de a nu mai gresi a doua oara in acelasi fel, de a nu-ti mai fi inselata increderea, frica ca fiecare nou barbat te va placea pentru oportunitatile pe care i le creezi, pentru ceea ce ii poti oferi, pentru usile pe care i le deschizi, nu pentru tine just the way you are.  Ramane teama aceea ca, de fiecare data cand cineva ridica palma in aer, o face pentru a da in tine, nu pentru a simti vantul printre degete.

Cu fiecare rememorare a tot ceea ce s-a intamplat, cu fiecare lucru care a fost furat, cu fiecare minciuna care a fost spusa, cu fiecare banuiala, cu fiecare acuzatie, incet, s-a macinat ceva in mine. Mai dura, mai rea, mai acida, mai speriata ca voi fi ranita din nou, ca voi pierde si mai mult, ca voi fi folosita si se va rade de mine, ca voi fi aruncata ca si cum nu am contat nici un moment, damaged goods este tot ceea ce ii las pe ceilalti sa vada la mine. Si nimic mai mult.
Arareori las garda jos. As vrea sa le arat nebunia frumoasa din mine, Mona cea inca copilarind. Dar am obosit. Iar la sfarsit nici nu mai conteaza. Pentru ca au ales deja ce vor sa vada.

Comments