No air…

Posted on | July 6, 2010 | No Comments

Londra si Bucurestiul ma sufoca acum deopotriva.
In doua saptamani plec la Londra si gandul ca plonjez intr-un necunoscut atat de familiar de care am fost separata 8 ani ma sufoca noaptea cand stau in pat.

Bucurestiul ma sufoca si el cu inertia lui, cu amintirile ultimelor zile, cu negrul hainelor mele, cu teama de iarna, de criza, de factura la intretinere. Cat de “lumeasca” pot sa fiu uneori! Exact cand ar trebui, mai mult ca altadata, sa inot in dileme spirituale, morale, poate chiar si etice.

Dar pe mine ma preocupa rochiile pentru nunta Ruxandrei si daca o sa ma bata pantofii, faptul ca ma simt si arat ca o gogoasa gigantica, papucii care se lipesc de gresia din casa si fac un sunet lipaitor oricat de des as spala pe jos si le-as curata talpile cu domestos.

Apoi imi fac griji pentru datoriile lui Iulian, imi fac calcule in cap si insir intregi tabele cu esalonarea platilior, catre banci, catre mine, cat are de platit, cat va castiga la munca, cat ii va ramane, cate luni ii va lua sa reuseasca si imi da cu virgula.
Iar noaptea ma sufoc, gandurile datoriilor lui ma sufoca pe mine, Bucurestiul asta care incepe sa imi para fara speranta ma sufoca. Vreau sa il ajut, dar eu nu ma pot ajuta pe mine. Visez la o Londra care sa ma salveze, ea pe mine, chiar daca doar temporar.

Comments